În seara Sfântă de Ajun

În seara Sfântă de Ajun,
Colindătorii mișună pe drum.
Totu-i alb şi e lumină,
Dar nu lumină ce lumină.
Ci lumină artificială,
Sclipind în noapte cu sfială.
În cele patru zări răsună,
Colindele de veste bună.
Lumii... din nou i se vesteşte,
Isus... Cel care mântuieşte.

Mii de glasuri de copii,
Se-nalţă spre cer zglobii.
Cu vocile lor zarea cuprind,
În gingăşia lor, împletind
Vibraţia fericirii, în colind.
Cu bucurie vestind:
Naşterea unui Sfânt,
Într-o iesle pe pământ.
Vestea în toată lumea zboară,
Se naşte un Sfânt dintr-o fecioară.

Dumnezeirea s-a întrupat,
Să salveze omul pe care l-a creat.
Care din neascultarea a căzut,
Păcătuind, veşnicia a pierdut.
Dar iubirea Dumnezeiască,
Deschise o Cale, să-l mântuiască.
O jertfă... prin care să-l izbăvească.
Vestiţi pe Mesia, Minunea cerească.
Să vibreze inimile la aşa o veste,
Căci vestea... nu e o poveste.

Azi, e o zi a îndurării,
Zi de har, de bucurii.
Zarea e prinsă în ninsoare,
În zi de mare sărbătoare.
În seara Sfântă de Ajun,
Colindătorii mişună pe drum.
Totu-i alb şi e lumină,
Inima se umple cu lumina ce lumină.
Vestea bună ce curăţă trupul de tină,
De ori şi ce fel de vină.
Vestiţi pe Mesia, Minunea cerească.
Din Slava cerească sosit, să mântuiască.
Amin